Câteva sfaturi utile

Mersul la munte trebuie să fie cât mai economic posibil, fapt care se realizează prin evitarea eforturilor inutile şi utilizarea raţională a terenului, şi anume:
– la pornire se va merge într-un tempo mai lent ajungând treptat la viteza normală de mers;
– în urcare, se calcă pe toată talpa cu genunchii uşor îndoiţi, în plan transversal distanţa dintre paşi să fie la lăţimea bazinului;
– la coborîre se calcă de asemenea pe toată talpa, dar cu genunchii mai mult împinşi înainte şi bustul aplecat;
– lungimea pasului să fie proporţională cu talia şi raportată la înclinaţia pantei;
– respiraţia să fie liniştită şi adaptată la viteza de deplasare;
– pe grohotişuri, urcarea se face pe bolovanii mari, iar coborârea pe grohotişul mărunt;
– în terenul accidentat foarte înclinat, se vor utiliza şi mâinile pentru păstrarea echilibrului, prizele de mână se apasă perpendicular pe suprafaţa de sprijin;
– atât la urcare, cât şi la coborîre, se va avea grijă a nu periclita grupul prin dislocări de pietre, desprinderi de glii, rostogolirea arborilor căzuţi etc.
– în timpul mersului se recomandă a se vorbi cât mai puţin şi nici într-un caz cu voce tare;
– fumatul în timpul mersului este total contraindicat;
– în pauzele mai mari, se pot consuma dulciuri (zahăr, glucoză, miere etc.).
Ciocolata nu este indicată în timpul efortului;
– în timpul pauzelor este necesară o îmbrăcăminte mai călduroasă decît cea din timpul mersului. Dacă pauza este mai mare, se va schimba îmbrăcămintea
transpirată şi se vor consuma băuturi calde, excluzându-se alcoolul; rămânerea în urma grupului, nu trebuie admisă sub nici un motiv;
– din materialul şi echipamentul colectiv şi individual nu trebuie să lipsească trusa de prim-ajutor, rezerva de hrană pentru situaţii neprevăzute etc.